Friday, 23 April 2010
Tags: vibram five fingers incaltaminte life style personal
Experiența Vibram Five Fingers
Îi am de ceva timp așa încât pot spune câte ceva despre ei.
Popularitatea lor crește exponențial, din ce în ce mai mulți străini îi cumpără aș zice că este deja un trend.
Modele de Vibram Five Fingers cuprind gamele:
- Classic: prima pereche apărută, arată ca niște balerini cu degete, talpă de cauciuc.
- Sprint: la fel ca și Classic, dar are un strap pentru o fixare mai bună.
- KSO (Keep things out): Acoperă integral partea superioară a piciorului.
- Trek: Au talpa mai groasă decât modelele de mai sus, sunt făcuți în special pentru sezonul rece.
- Moc/Performa: făcute special și numai pentru interior, sunt cele mai flexibile încălțări.
- Bikila: încă nu este general lansat, dar este un model asemănător lui KSO dar cu talpa mai “atractivă”.
Acum. Modelul meu este un Sprint. Am ales Sprint pentru că am fost nevoit să fac comanda online. Online nu este ca în magazin, unde probezi până găsești numărul care ți se potrivește.
Tot ce am găsit pe online, în materie de sfaturi, a fost să introduc o riglă sub picior, cu călcâiul lipit de un perete drept și să măsor lungimea până la degetul mare. Apoi m-am uitat în tabel și a rezultat că pentru mine cel mai bine ar fi să comand un Sprint măsura 42. Asta deși toți Puma care îi port sunt numărul 41.
După ce i-am probat, am realizat că am ales corect, îmi vin perfect, și cu șosete și fără.
Culoarea nu este cea mai inspirată, de fapt gama lor completă de culori nu prea este inspirată, acesta fiind și un motiv pentru care apar replicile și falsurile pe internet.
Cel puțin la mine, modelul Putty/Khaki nu prea se asortează cu nimic. Nu prea merg de purtat pe stradă, partea superioară a piciorului este dezgolită, șosetele cu degete negre sau albe nu ajută cu nimic.
Vara nu ar fi probleme, fără șosete și cu niște baggypants verzi/khaki, sau cu niște pantaloni 3 sferturi, ar funcționa de minune.
Dar în sezonul mai rece, o pereche de blugi albastră, șosete negre și încălțăminte verde nu este combinația perfectă.
În general lumea nu îi observă, nu se uită la picioarele tale, dar și când îi observă… majoritatea rămân blocați.
Momentul absolut a venit când la un grătar de Paști a început să plouă, iar eu am dat buzna cu tălpile ude în Real și lăsam așa urme “desculțe” prin magazin. 
Se strânseră 3 paznici se uitau la urmele mele și se scărpinau în cap, unde s-a dus ăla desculț.
Revenind la chestiile mai practice, mi se par mai comozi de purtat fără șosete, apare o senzație ușoară de transpirație, dar cu toate astea talpa rămâne perfect uscată. La exterior nu sunt probleme, mersul pune sângele în mișcare, dar atunci când stai în ei cu orele și începi să simți frigul devine deranjant. Nu mi s-a părut că șosetele cu degete ar rezolva problema, dar nu mă pot încă pronunța. Problema șosetelor este că strâng piciorul destul de mult iar talpa de cauciuc nu este nici ea tocmai prietenoasă.
La mersul pe afară, lucrurile se schimbă, nu pot spune că radical, dar o schimbare clar este. Devii “aware” la orice chestie pe care calci, te poți “lovi” sau înțepa ușor atunci când calci pe o pietricică sau o bordură sau o treaptă, etc. Dacă într-o încălțăminte normală calci fără griji, în Vibramși trebuie să fii chiar atent. Dar nu într-un sens rău.
Senzația de mers desculț este fenomenală, te bucuri ca un copil care face primii pași, sau cei care ați văzut Avatar cunoașteți reacția tipului cand a realizat că poate iar merge.
În Vibramși faci la fel, începi, mergi, apoi o iei la fugă și te oprești că te dor picioarele. Te accidentezi destul de ușor, dar nimic grav. Mușchii nu sunt pregătiți pentru astfel de eforturi, talpa este mult prea sensibilă pentru solul dur pe care călcăm. Clar trebuie ceva timp pentru a te acomoda cu ei.
În ceea ce privește calitatea execuției, nu este ceva impresionant. Talpa este de cauciuc, pare ceva “turnat”, nimic să te dea pe spate, are niște striații pentru o aderență suplimentară, oferă suficientă flexibilitate degetelor de la picioare la mișcările în sus, dar nu este așa darnică și atunci când vrei să ți le chircești. Modelul meu, Sprint stă perfect în picior curelușa velcro are prindere perfectă și sigură, același lucru este valabil și pentru călcâi.
În comparație, talpa de la Bikila pare un progres extraordinar comparativ cu modelele clasice, adică Classic,Sprint și KSO.
Nu pot vorbi de talpa de la Moc și Performa pentru că sunt modele de interior nu exterior.
Poze:
 |  |  |
Tags: vibram five fingers incaltaminte life style personal
Thursday, 22 April 2010
Curățenie în Reader
Am șters feedul unor persoane care în trecut aveau proiecte de succes, iar azi trăiesc și scriu doar despre acele amintiri.
Am șters feedul unor persoane care se bat cu pumnul în piept că ei sunt mari sportivi și le-a placut mereu sportul dar azi din păcate, și cu siguranță nu din vina lor, au ajuns mari și grași ca niște elefanți. Dacă ai o problemă cu greutatea, atunci ori te împaci cu gândul ori faci ceva să o dai jos. Doar lamentându-te pe blog nu rezolvi nimic.
Am șters feedul unor persoane care dacă au impresia că se cred “doctori” în internet își imaginează că au și o bogată experiență de viață. De fapt sunt patetici.
Am șters feedul unei persoane care se lupta și trăgea tare și muncea în viața de zi cu zi și când avea timp liber scria și câte un post motivațional f. bun. Acum persoana respectivă scrie câte un post motivațional prost în fiecare zi și a încetat să mai muncească cum o făcea odată. De fapt nu mai muncește deloc. Doar scrie bălării pseudomotivaționale.
Saturday, 10 April 2010
Tags: povesti /dev/null programare sociala
Cum e firea omului
Erau odată niște oameni. Pentru că așa încep toate poveștile, nu de alta.
Și oamenii aștia s-au născut toți egali, financiar vorbind, că deh, unii era mai frumoși iar alții mai urâți, unii era mai puternici alții mai slabi, unii erau mai curajo și alții mai cu frica de Dumnezeu, unii mai nebunii iar alții mai cumpătați și rezervați.
Bun. Și oamenii ăștia aveau o gaură într-un copac, o scorbură. Și în scorbura Cu mult aur în ea. Și în gaura aia mai era și un șarpe. Mare și veninos.
Și oamenii se temeau să bage mâna în gaură, nu voiau să ia aurul.
Dar câțiva (puțini) oameni au aflat că șarpele dormea la anumite ore. Și au început să scoată aur. Mult. Și să se bucure de el și să facă dezmăț. Și restul oamenilor i-au invidiat și tot ce au putut să facă a fost să înghită în sec și să spere ca într-o zi șarpele să îi muște.
Alți oameni, presați de nevoi, în pragul disperării, au băgat și ei mâna în scorbură. Au avut noroc, șarpele dormea. Dar a început să le placă, și au băgat mâna încă o dată și încă o dată. Dar a patra oară, șarpele nu a mai dormit. Și i-a mușcat și oamenii aceia au murit.
Iar ceilalți oameni s-au bucurat și au spus că s-a făcut dreptate. Și s-au rugat și mai abitir ca șarpele să îi muște și pe acei oameni care băgaseră de prea multe ori mâna în scorbură fără să fie mușcați.
Și lucrurile au continuat așa tot restului vieții.
Sfârșit.
Tags: povesti /dev/null programare sociala
De ce nu am cablu TV
De dimineață am fost pe la maicămea să o ajut la niște chestii. La televizor, pe Realitatea aștia o tot lălăiau că președintele Poloniei se afla într-un avion care s-a prăbușit în Rusia.
Ok, am înțeles unde băteau, că polonezul se ducea în Rusia să comemoreze polonezi uciși de către ruși și că un avion nu poate pica așa simplu și că nu a fost cu certitudine un accident.
Păi, avioanele pică frecvent. Cu o frecvență chiar dramatică. Adică la 2-3 zile, tot pică unu. Bun. Acum înțeleg că ăsta e primul caz cu un președinte, dar pentru toate este un început, nu?
Un subiect principal al dezbaterii a fost tipul avionului. După ce l-au făcut ba Boeing, ba Antonov ba nu știu cum, cred că mai aveam un pic și mă tâmpeam. Păi bine bă retardaților, a fost un avion de pasageri, era clar că nu a fost un planor și nici un F16 de vânătoare. Ce o tot frecați atâta cu tipul avionului? Chiar contează?
Apoi o vacă prefăcută, pe un ton grav, a spus că o mare nenorocire s-a abătut asupra Poloniei. De acord cu ea. Nu știu mai nimic despre polonez, îmi imaginez că familia este îndurerată, poate și poporul îl aprecia. DAR. DAR! Dacă mâine pică Basescu cu avionu’, am o vagă bănuială că vaca asta care seară de seară la Realitatea l-a înjurat pe Băsescu în timpul campaniei o să tropăie de fericire pe versurile “Sus pe bar, sus pe bar…”. Fățărnicia mă disperă.
Pe lângă vaca de mai sus, ăștia de la Realitate au considerat oportun să îi ceară părerea marețului jurnalist și om de presă, un om de o înaltă integritate morală și anume Bogdan Chireac. Totuși astă nu e individul ăla exclus din Clubul Român de presă? Eu nu mai țin minte, dar ăia de la Realitatea ar putea verifica…
Seara când să plec acasă, televizorul pe Antena nu știu cât. Emisiune de divertisment sau pamflet, ceva de genu’. Și ce îmi e dat să văd. O scârbă ordinară, cu niște ochelari groși ca fundul de borcan, maimuțărea tocilarii români. Deci dacă am ajuns să râdem de elite și să îi maimuțărim, atunci cred că avem o problemă.
Pentru sănătatea mea psihică și spirituală, de cei ~25 lei cât este abonamentul la cablu, mai bine bag niște junk food de la McDonalds. Și se pare că nu sunt singurul fără cablu.
Noapte bună, România.
Tags: mizerii televiziune ipocrizie
Friday, 9 April 2010
Zorba grecul
Amintiri ce apar în timp ce răscolești HDD-ul pentru încă un torrent mic.
Mamaia (Constanța), cam acu’ un an.
Tuesday, 6 April 2010
Review : suport de perete Vogel VFW 140
L-am găsit la domo, singurul care îl aveau, o cutie bușită de altfel, dar am spus în gând “Mulțumesc Doamne” și l-am luat instant. În Real erau variantele mai generoase adică VFW 165, mult prea mari, dar nu a fost cazul din fericire.
Au fost ceva dubii privind prețul la aiuriții de la domo care aveau pe cutie 3 prețuri diferite, din fericire final fericit, prețul oficial de “achiziție” a fost cel mai mic.
Comparativ cu răgăliile prezente prin MediaGalaxy, Bricostore și alte hypermarketuri pe care le flutură vântul (adică Physix PHW200M), ce am cumpărat eu, adică Vogel VFW140, e chiar un sistem solid.
Simplu, banal, dar asta nu înseamnă că nu am petrecut aprox. 4 ore în jurul lui până am reușit să îl montez. Cele 5 ore au fost împărțite așa:
- 1h studierea prospectului. Prospectul includea și soluțiile fixe (VFW40/65) dar și VFW165 precum și montajul pe un suport de beton respectiv lemn. Mă cam pierdeam.
- 1h măsurat peretele, remăsurat peretele, răsgândit și iar remăsurat peretele. Regula oricum era: “Măsori de câte ori e nevoie, important este să găurești doar o singură dată.
- 1h cu plimbările pe la OBI și TotalCasa, pentru că un burghiu de 10 ca să dai 5 găuri amărâte nu era în arsenal.
- 1h de dat 5 găuri, aspirat praful de s-a răspândit în toată casa, montat priza și înșurubat suportul în VESA și aplicat pe perete.
 |  |  |  |  |
Verdict. Cel mai bun/solid/simplu suport de perete pentru televizoare de 32-42 inchi (dar cu siguranță merg și mai mari) existent pe piață. Recomand.
Singurul dezavantaj ar fi că nu are “theft protection”, nu există o ureche în care să poți introduce un lacăt. Pe de altă parte are însă o gaură în cadru pentru a putea introduce lejer un cablu de oțel, pentru cei ce vor să improvizeze.
Jucării noi
Banc:
Î: Care este diferența între un baiat și un bărbat?
R: Pețul jucăriilor!
Știu, v-am mai zis bancul ăsta…
Totuși mai este o diferență. Partea mult mai nasoală este că bărbații se și plictisesc mult mai repede.
P.S. Mda, mi-am luat plasmă.
Tags: TV jucarii personal
