Saturday, 10 April 2010
Tags: povesti /dev/null programare sociala
Cum e firea omului
Erau odată niște oameni. Pentru că așa încep toate poveștile, nu de alta.
Și oamenii aștia s-au născut toți egali, financiar vorbind, că deh, unii era mai frumoși iar alții mai urâți, unii era mai puternici alții mai slabi, unii erau mai curajo și alții mai cu frica de Dumnezeu, unii mai nebunii iar alții mai cumpătați și rezervați.
Bun. Și oamenii ăștia aveau o gaură într-un copac, o scorbură. Și în scorbura Cu mult aur în ea. Și în gaura aia mai era și un șarpe. Mare și veninos.
Și oamenii se temeau să bage mâna în gaură, nu voiau să ia aurul.
Dar câțiva (puțini) oameni au aflat că șarpele dormea la anumite ore. Și au început să scoată aur. Mult. Și să se bucure de el și să facă dezmăț. Și restul oamenilor i-au invidiat și tot ce au putut să facă a fost să înghită în sec și să spere ca într-o zi șarpele să îi muște.
Alți oameni, presați de nevoi, în pragul disperării, au băgat și ei mâna în scorbură. Au avut noroc, șarpele dormea. Dar a început să le placă, și au băgat mâna încă o dată și încă o dată. Dar a patra oară, șarpele nu a mai dormit. Și i-a mușcat și oamenii aceia au murit.
Iar ceilalți oameni s-au bucurat și au spus că s-a făcut dreptate. Și s-au rugat și mai abitir ca șarpele să îi muște și pe acei oameni care băgaseră de prea multe ori mâna în scorbură fără să fie mușcați.
Și lucrurile au continuat așa tot restului vieții.
Sfârșit.
Tags: povesti /dev/null programare sociala
De ce nu am cablu TV
De dimineață am fost pe la maicămea să o ajut la niște chestii. La televizor, pe Realitatea aștia o tot lălăiau că președintele Poloniei se afla într-un avion care s-a prăbușit în Rusia.
Ok, am înțeles unde băteau, că polonezul se ducea în Rusia să comemoreze polonezi uciși de către ruși și că un avion nu poate pica așa simplu și că nu a fost cu certitudine un accident.
Păi, avioanele pică frecvent. Cu o frecvență chiar dramatică. Adică la 2-3 zile, tot pică unu. Bun. Acum înțeleg că ăsta e primul caz cu un președinte, dar pentru toate este un început, nu?
Un subiect principal al dezbaterii a fost tipul avionului. După ce l-au făcut ba Boeing, ba Antonov ba nu știu cum, cred că mai aveam un pic și mă tâmpeam. Păi bine bă retardaților, a fost un avion de pasageri, era clar că nu a fost un planor și nici un F16 de vânătoare. Ce o tot frecați atâta cu tipul avionului? Chiar contează?
Apoi o vacă prefăcută, pe un ton grav, a spus că o mare nenorocire s-a abătut asupra Poloniei. De acord cu ea. Nu știu mai nimic despre polonez, îmi imaginez că familia este îndurerată, poate și poporul îl aprecia. DAR. DAR! Dacă mâine pică Basescu cu avionu’, am o vagă bănuială că vaca asta care seară de seară la Realitatea l-a înjurat pe Băsescu în timpul campaniei o să tropăie de fericire pe versurile “Sus pe bar, sus pe bar…”. Fățărnicia mă disperă.
Pe lângă vaca de mai sus, ăștia de la Realitate au considerat oportun să îi ceară părerea marețului jurnalist și om de presă, un om de o înaltă integritate morală și anume Bogdan Chireac. Totuși astă nu e individul ăla exclus din Clubul Român de presă? Eu nu mai țin minte, dar ăia de la Realitatea ar putea verifica…
Seara când să plec acasă, televizorul pe Antena nu știu cât. Emisiune de divertisment sau pamflet, ceva de genu’. Și ce îmi e dat să văd. O scârbă ordinară, cu niște ochelari groși ca fundul de borcan, maimuțărea tocilarii români. Deci dacă am ajuns să râdem de elite și să îi maimuțărim, atunci cred că avem o problemă.
Pentru sănătatea mea psihică și spirituală, de cei ~25 lei cât este abonamentul la cablu, mai bine bag niște junk food de la McDonalds. Și se pare că nu sunt singurul fără cablu.
Noapte bună, România.
Tags: mizerii televiziune ipocrizie
About:
Recently:
